Monday, April 2, 2012

In Bruges

    Iubesc Belgia. E o țară complicată și plină de sensuri pe care doar cei inițiați le pot înțelege. Da' nu o iubesc pentru asta, dimpotrivă.
    Cei care s-au dat cu mașina prin Belgia au observat tendința lor pentru lucrurile complicate. In primul rând, semnele de circulație nu pot fi puse ca in restul lumii, pe o tabla bidimensionala si cu indicații clare, inaintea intersecțiilor. Semnele belgiene sunt toate 3D. Nimic dubios pana aici, dacă vrei sa mergi la stânga sau la dreapta. Dacă însă vrei să o iei inainte, semnul e un fel de stânga, cam la 45 grade, suficient să te încurce ireversibil. Evident, acum am GPS, cea mai tare invenție a mașinii de la aerul condiționat încoace. Surpriză, Belgia e singura țară ce a reusit sa mi-l zăpăceasca. Dar astea-s detalii, pana la urmă ajungi unde ți-ai propus.



    Sigur, daca am fi fost sa o luam cronologic, insasi existenta tarii e o complicaciune de nedescris. In primul rand, e o tara mica. Cat de mica?  Daca tarile Europei ar fi, sa zicem, toti barbatii din anul I dintr-o oarecare facultate, Olanda ar fi un barbat cam de 1.53 m. Ei bine, Olanda s-ar adresa Belgiei cu "ma piticule". Ce e interesant, ca intr-un pic de tara sunt trei limbi oficiale. Trei! Germana e neglijabila ca intindere, raman franceza si flamanda sau neerlandeza. Diferentele dintre flamanda si olandeza sunt cam ca diferentele dintre engleza britanica (sau mai precis irlandeza sau scotiana) si cea americana sau, daca vreti, ca intre romana si moldoveneasca. Si-aici am ajuns la punctul cheie al dragostei mele, de ce iubesc Belgia.
     Belgia e singurul loc din lume unde mi s-a spus, de doua ori, in imprejurari diferite, de catre oameni diferiti, vorbitori nativi, ca vorbesc neerlandeza (nederlands) cu accent olandez. Voi va dati seama? In Olanda am fost de toate cand i-am pus pe oameni sa ghiceasca: polonez, sarb, francez, american, rus, spaniol. Numa' roman si chinez nu au ghicit oamenii. Cel mai aproape de un compliment a fost un taximetrist dimineata la patru, cand veneam de la o nunta. De fapt veneam de la o bere dupa berea de la nunta. Si taximetristul, catana batrana, la costum mai fain decat al meu, ma intreaba de unde sunt de origine, "caci detectez un usor accent". Noa, omu' era de serviciu, nici macar nu se pune complimentu'.
     Bineinteles, nu doar de-aia-i iubesc eu pe belgieni. Mai e un motiv cel putin la fel de bun ca cel de dinainte. Sunt ca olandezii, dar au mancare adevarata. Si bere dumnezeiasca. In special bere. Iar tu, ca strain, te poti bucura de ea nelimitat. Da' ai si obligatii: sub nicio forma nu ai voie sa iei in deradere sfanta bere. Si, mai ales daca vorbesti limba, au pretentii de la tine.
    Acum vreo trei ani am fost intr-o mini vacanta de vis, in indepartatul Bruges (Brugge in flamanda). Bine, nu-i mai mult de 2 ore de condus, da' la aglomeratia din Benelux aia-i deja expeditie. Splendid oras, poate un pic mai mare decat Alba Iulia, plin de canale si poduri (dupa cum ii zice si numele flamand) si biserici (cred ca in centru sunt vreo 10).





Mai fain decat in chirie la playboy mansion

Plus "zidul berii", care are 'jde mii de feluri, de-ti trebuie cel putin cateva ore sa le poti gusta pe toate. Ah, mi se spune ca unii cu antrenament mai mic au nevoie de cateva luni, am crezut ca toti sunt ca mine, scuze.

Evident, primul popas l-am facut la o terasa, sa ne bucuram de soarele de sfarsit de august, ca nu se stie cand mai prindem inca unul. Si nu stiu, sau soarele a fost de vina, sau spiritul vacantei m-a coplesit, da' cert e ca am reusit sa ma fac de ras cum nu ma mai facusem de la venirea in Olanda cand i-am intrebat pe cei de la Irish Pub daca vorbesc engleza. Ei bine, acuma nu limba a fost problema, ci ca m-a luat gura pe dinainte si am intrebat daca exista o bere a orasului, specifica. Daca se poate mai de abatie, asa, mai nefiltrata. Evident ca exista si evident ca apare in nu stiu cate variante si evident ca se poate vizita beraria, e dupa colt. Ii zice bruggse zot, mascariciul din Bruges, cand va intalniti cu ea sa nu o ratati.
    Ziceam ca belgienii sunt oameni care, cand vine vorba de mancare si bere, sunt connaisseurs. Si foarte mandri de ei si standardul lor. Seara, la restaurant, ne-am convins. Mancaruri - sa-ti vina sa lingi meniul, nu alta. Ne-am tot codit si recodit, pana la urma am luat la intamplare, ca meream oricum la sigur.  Cand veni vorba de bautura, plin de beri care mai de care mai neauzite, cu nume sugestive, dintre care "La Mort Subite" era unu' lejer. Nevasta-mea risca o intrebare:
    - Bere normala aveti?
Nu va pot descrie fata chelnerului, cat dispret a trebuit sa isi reprime fata de noi aia doi, cu siguranta ceva tarani din Olanda, ce inca cred ca Heineken e bere. Da' pare-se ca ii invata fain la scoala lor de chelneri, ca a incercat o eschiva:
   -  Ce vreti sa spuneti cu "normala"?
Intre timp, nevasta-mea, pentru care bautul berii inseamna de cele mai multe ori o gura din berea mea, imi dadea coate sa-i spun cate grade are berea aia normala. Ii zic ca cinci.
    - Pai, zice ea, o bere mai slaba, cam de cinci grade.
Eu cred ca chelnerul stia raspunsul, dar a crezut pana in ultima clipa in educatia omului, si a refuzat cu obstinatie sa-l accepte. Dar cand l-a auzit, i-am simtit deznadejdea. A avut totusi puterea sa stea drept, ca soldatul ce apara steagul, sa ne raspunda.
   - Ne pare rau, noi NU AVEM asa ceva. Va las sa va mai ganditi si revin imediat!
   

No comments:

Post a Comment